Traducere de Octavian Cocoş
Spune-mi ce zici, hai, mare, cuvântează!
Dar tu nu-mi spui; iar cântu-ţi ce nu piere
şi alte mări îl cântă cu putere
în cor, c-un glas ce pare că oftează.
Un geamăt simplu care-ndepărtează
şi literă fatală, şi durere,
căci sub un val de neplăceri severe
se află un secret ce ne-mpilează.
Iraţionala soartă ne-nspăimântă,
ascunde vina, dar ne pedepseşte;
pe cel născut tot timpul îl frământă;
fii martoră că ne nedreptăţeşte,
iar glasul meu cu-al tău acuma cântă,
şi spune-mi doar ce gura mea rosteşte.
vezi mai multe poezii de: Miguel de Unamuno
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.